doctoritza

Multe mame sunt panicate din cauza lipsei poftei de mâncare la copilul lor- cel mai des la copii mici şi sugari. Şi cu cât se chinuie mai mult să hrănească copilaşul cu forţa cu atât e mai rău, nu se ajunge la nici un rezultat.

Pentru această lipsă a poftei de mâncare pot exista mai multe motive, sau niciunul. Pot fi infecţii ascunse şi fără altă manifestare, pot fi paraziţi sau orice altceva. Copilul poate tocmai să fi trecut printr-un astfel de episod de boală şi atunci mai durează puţin până să îşi revină..

Dacă toate cauzele au fost înlăturate atunci nu mai rămâne decât un copil mofturos. Poate nu îi place alimentul care i se dă. În acest caz este bine să nu se mai încerce o perioadă cu ce nu îî place şi să se revină mai târziu. Poate pur şi simplu îî ajunge ce mănâncă pentru propria dezvoltare, asimilând foarte bine puţinul pe care îl ia şi atunci iar nu e motiv de îngrijorare.

Probleme ar fi când măsurat şi cântărit de medic nu intră în curbele de creştere şi dezvoltare comparate cu vârsta lui- atunci e pe undeva sigur o afecţiune ascunsă şi mai trebuie cercetat. Şi atunci se intervine, fie asupra cauzei, fie pur şi simplu cu vitamine pentru pofta de mâncare- fie cu medicamente gen Peritol, care sunt foarte cunoscute încă de când eram noi mici…

Ochii subiectivi ai părinţilor nu sunt de ajuns ca să stabilească dacă trebuie sau nu trebuie şi tratament cu vitamine sau altceva- există riscul să cauzeze îngrăşarea excesivă!- aproape tuturor mamelor li se par copilaşii lor prea slabi în comparaţie cu ceilalţi, aproape niciuna nu e mulţumită de cât mănâncă micuţul.

Vitamina B9 sau acidul folic este una dintre cele mai puţin întâlnite vitamine. Asta pentru că se găseşte în cantităţi mai mari în salate sau spanac, grâu încolţit, cereale integrale, suc natural de portocale dar doar proaspete! Pentru că este şi una dintre cele mai sensibile vitamine.

Şi oricum luând în considerare lista de alimente de mai sus, câţi dintre noi putem spune că le avem prezente în alimentaţie  în cantitate suficientă pentru a acoperi un deficit de acid folic…. mai nimeni- deci alimentaţia nu e suficientă pentru a ne completa necesarul, de aceea există complexe vitaminice care conţin şi această vitamină, varianta sintetică având acelaşi rol şi funcţie ca şi cea naturală.

Pe lângă multele roluri ale acidului folic- care sunt variate şi intens studiate: în prevenţie, cancer, în boli de inimă, protecţie a creierului, depresie, diabet etc etc.. unul dintre cele mai importante este reducerea malformaţiilor legate de sistemul nervos la copii! Aceste malformaţii pot apărea foarte devreme în sarcină, chiar în prima lună- de aceea este importantă o cură cu vitamina B9 la o femeie care doreşte să rămână însăcinată mai ales dacă înainte de asta a folosit anticoncepţionale- care scad foarte mult acidul folic din organism- măcar o cură de 2-3 luni este necesară, precum şi continuarea aceste cure în timpul sarcinii. Acidul folic scade şi numărul de avorturi spontane.

Evident orice suplimentare în timpul şi înaintea sarcinii se face numai după un consult la medic!

Anecdoctic, tocmai am citit că în State, de exemplu, un medic care NU prescrie acid folic cu anticoncepţionale poate fi acuzat de malpraxis. Oricum în State s-a introdus în alimente precum făină, orez şi supliment de acid folic- asta pentru că crescuse foarte mult numărul copilaşilor născuţi cu diverse malformaţii!

M-am gândit de mai demult că probabil multe proaspete mămici se întreabă de ce trebuie să dea copilaşului picăturele acelea pe care uneori copilul nu le suferă la gust … ei bine… puteţi să vă uitaţi la poza de mai jos şi să vedeţi ce se întâmplă în lipsa vitaminei D.

Evident poza aleasă e posibil să fie un pic dramatică, dar nu e un caz excepţional. Pentru că sunt multe familii cu mulţi copii care nu apucă să dea picăturile în fiecare zi copilaşului, sau care nu vor, sau care uită, nu-şi permit. Şi în primul an de viaţă e necesar zilnic!!! Şi asta pentru că ritmul de creştere e foarte rapid şi oasele au nevoie de calciu, dar nu pot să îl fixeze fără vitamina D. Ideal ar fi un pic de soare în fiecare zi, cea mai naturală variantă, dar nu suntem o ţară tocmai însorită… şi atunci trebuie să suplimentăm această lipsă! Altfel oasele se curbează, se subţiază, coaste, picioruşe- copilul este deformat, uneori deformările sunt greu de vindecat total si copilul va creşte complexat…
Deci probabil poate părea neplăcut să dai copilaşului nişte picături în fiecare zi în primul an de viaţă- dar e absolut necesar pentru dezvoltarea lui armonioasă, pentru ca el să fie sănătos şi să poată alerga ca ceilalţi copii- alternativa fiind mult mai neplăcută atât pentru părinţi cât şi pentru copii

Bebelusul si laptele

Am avut de curând o conversaţie în contradictoriu, pe un forum legată de alimentaţia sugarului. Înainte de orice altceva trebuie menţionat că bebeluşul trebuie să bea lapte de mamă cât mai mult, atunci când nu se poate sau când trebuie adăugat mai mult de atât, laptele de vacă nu e o soluţie!!! E chiar foarte nerecomandat. De ceva vreme se ştiu tot felul de informaţii despre laptele acesta, oricât de natural ar fi care îl contraindică la sugar.
E greu de digerat pentru stomacul bebeluşului. Chiar dacă are multe grăsimi folositoare, ele nu pot fi digerate, absorbite, folosite.
Poate provoca alergii, mai ales pe un teren deja sensibil, poate sensibiliza şi mai mult, iar copilul respectiv, chiar dacă pe loc nu are nicio reacţie, mai târziu va fi şi mai rău- va avea tot felul de alte boli alergice.
Unele studii mai recente susţin că există o puternică legătură între diabetul zaharat- cel dependent de insulină şi consumul laptelui de vacă în primul an de viaţă! Sunt încă cercetări în privinţa asta, dar se pare că sunt nişte substanţe în lapte, care păcălesc sistemul imunitar al corpului- care atacă celulele pancreasului- şi gata diabetul! Evident la cei deja predispuşi… dar nu merită să adaugi un risc în plus.
S-ar putea spune bineînţeles că vorbesc prostii… cum au trăit bunicii şi străbunicii noştri bând lapte de vacă la vârsta de sugar? Păi în primul rând, mediul era altfel şi puţine femei aveau probleme cu alăptatul, şi copiii ajungeau să înceapă să bea lăptic de vacă destul de târziu- aproape de vârsta de un an, când totuşi lucrurile sunt mai sigure.
AH şi să nu uit! Laptele de vacă conţine foarte puţin fier şi există risc crescut de anemie la bebeluşii crescuţi aşa!
Şi ce e recomandat? Laptele praf desigur. Formulele din ultimii ani, deşi nu sunt perfecte- se chinuie să atingă acest standard de aur: laptele de mamă. Şi cum într-o epocă a pieţei de concurenţă calitatea contează- fiecare companie fie Nestle, Milupa sau oricare alta- se chinuie să creeze produse cât mai bune, pentru a fi pe primul loc. Deşi se poate spune că e o luptă pentru bani, nici unele nu ar pune în pericol sănătatea sugarilor pentru aşa ceva- dimpotrivă, mămicile studiază, citesc etichete şi aleg ce e mai bun pentru bebeluşul lor. Şi cu toate că la bază au să zicem lapte de vacă- e atât de bine prelucrat încât orice era nociv în laptele original, acum a fost îndepărtat. Şi au tot ce e nevoie, toate vitaminele, toţi nutrienţii, toate proteinele şi suficient fier pentru bebeluş.
Deci ce voiam să subliniez? Laptele de vacă e rău pentru bebeluş! Laptele praf e bun, creat special să semene mult mai bine cu laptele de mamă şi nu e toxic şi periculos!

Trecând pe lângă micile probleme pe care le am momentan, cum ar fi cârlioanţele care se văd în titlu în loc de diacritice şi tema mea total dispărută… nu văd impedimente în a scrie din nou. Vreau în primul rând să văd dacă acest format nou reuşeşte să aducă cititori în continuare, pe vremuri exista pagina de prospături şi toată lumea putea să dea clic pe titlul care părea interesant… şi ajungea şi al meu câteva minute pe zi acolo suficient să l citească cineva. sunt curioasă acum ce se va întâmpla… Oricum mai durează până să mă adaptez cu aranjatul pozelor şi articolelor… dar e un început.
Motivul pentru care vreau să continui să scriu? Este că pe măsură ce învăţ lucruri noi, specialităţi noi există riscul ca limbajul meu să se transforme şi să nu mă mai pricep să explic lucrurile pe înţelesul oamenilor.
Cumva aceasta este una din metodele de a păstra această abilitate care contează foarte mult- în afară este foarte preţuită, există chiar probe la examene gen rezidenţiatul la care eşti pus să explici unui pacient o anume procedură sau tratament etc.. şi asta pe un limbaj de înţeles pacientului.
Momentan singura activitate de acest gen din ultima vreme a fost de a răspunde oamenilor pe un forum la câteva întrebări www.forum.romedic.ro şi a fost o experienţă interesantă… asta ca să compenseze faptul că weblog ul a fost destul de inaccesibil şi atunci când mergea mergea foarte foarte greu.
Eh acum m-am întors şi următorul articol va fi despre o conversaţie interesantă pe care am avut-o pe acest forum şi de aici rezultând nevoia clarificării unor aspecte.. dar despre asta mai târziu..